Două vise

Am avut în decursul nopții trecute două vise suficient de ciudate. Trebuie să le scriu ca să mă pot gândi la ce înseamnă ele și să nu le uit.

Primul era că m-am căsătorit cu un negru. Îmi pare rau dar nu pot spune afro american că mi se pare stupid. Era ceva ciudat acolo. Ajunsesem undeva departe și mă mai căsătoream o dată. Asta mă făcea bigamă. Aveam vagi procese de conștiință dar dată fiind distanța dintre cel existent alb și cel nou, negru parcă nu părea așa grav. Nu am făcut-o din convingere. Cumva tipul ăla voia și eu nu știu de ce am cedat. Mă iubea, era evident. Nu mai știu dacă era frumos sau urît, știu doar că era înalt, generos și ciocolatiu. La un moment dat a existat și ceva eveniment cu valoare etnică, cu imprimeuri colorate și femei care lucrau ceva pe acolo dar contextul este încețoșat.

Apoi a trebuit să plecăm undeva- nu stăteam împreună ci era, parcă, un tren și stăteam în compartimente diferite. El trecea destul de des pe lângă mine și mă mângâia pe braț. Era ca și cum nu ar fi trebuit ca restul să știe despre noi. Ciudat. Starea mea nu era una de veselie sau de încântare, ci dimpotrivă de anxietate. Cum naiba mă măritasem cu ăsta și de ce? Ce o să se întîmple dacă se va afla? Eram bigamă și asta era suficient să nu-mi placă. Dar nu eram nici îndrăgostită ca să justific corespunzător o atare acțiune.

Citesc în Dream Mood Dictionary acum de dimineață că a te căsători înseamnă angajament, armonie sau tranziție, și că treci printr-o fază de dezvoltare importantă a vieții tale. Poate fi și că reunifici aspectele masculine cu cele feminine, aparent opuse, contradictorii și problematice- mda, eu albă, ăla negru- să zicem!

Dar la semnificația bigamiei spune că trec printr-o perioadă dificilă în a cîntări opțiunile și a decide între două alegeri. Pe de altă parte faptul că m-am căsătorit mai degrabă pentru el, deci că m-aș fi sacrificat ca să fie el fericit indică faptul că fac chestia asta într-un tip de relație, că joc rolul unui protector și că am grijă să feresc sufletele de a fi rănite. Pare corect. Că stau să meditez așa e. În viața reală așa s-a întîmplat.

Mă uit apoi la ce înseamnă să visezi un afro-american. Nici mai mult nici mai puțin decât propriile rădăcini și moștenirea, indicându-ți să cauți și să-ți descoperi sufletul, iar în mod alternativ poate fi și nevoia de a fi mai creativ și expresiv.

Nu sunt prea expresivă, lately e adevărat.

Ăsta a fost primul.

Cel de-al doilea era și mai bizar dacă pot spune așa.

Eu montam un spectacol, cumva de păpuși, ca acelea din vechile târguri cu teatre ambulante.

Doar că aici eram acasă, la teatru și erau prezente toate „somitățile” cu fițe pe care le cunosc în the real life. Cumva, scena era ca un fel de tub, la capătul căreia se întâmpla acțiunea cu păpușa- era doar una. Păpușa era integral opera mea și tot mise en place-ul de altfel. Tubul era amplasat cumva în spațiul lateral, nu al scenei ci al stalului și lumea era într-un du-te vino constant.

Eram din nou anxioasă pentru că se pierduseră ceva elemente din decor și chiar dintre accesoriile păpușii de-a lungul actelor ce trebuiau jucate. Nu știu cine era păpușarul. Nu a apărut deloc și faptul că nu aveam toate elementele și că nu păreau să se închege lucrurile așa cum mi le-am imaginat, cu lumea acolo așteptând, mă făcea nevrotică.

Încercam, cumva compulsiv să recompun scenele cu ceea ce aveam la îndemână zicându-mi că restul oricum nu știau ce avusesem eu în cap și că mă voi descurca cumva. Mi-era groază că o să mă fac de minune.

Și-acum traducerea tot din Dream Mood Dictionary: păpușa semnifică capacitatea sau non capacitatea ta de control- era ceva ce eu creasem- în concluzie eu mi-am creat propria stare de inerție, cu atît mai mult cu cât nu era nici un păpușar.

Pe parcurs am pierdut din elementele de construcție- ele fiind ceea ce conturau personalitatea păpușii așa cum doream eu să fie percepută – lucru stresant în spațiul plin al teatrului- care semnifică partea de socializing și de gratification prin spectacol- bref eu cred că mi-am creat o păpusă care să se dea în spectacol așa cum mi-am imaginat eu că trebuie să o facă, să exprime anumite lucruri ca să dea bine și dintr-un motiv necunoscut elementele care urmau să o redea fix așa cum mi-am imaginat-o eu ochilor exteriori s-au pierdut.

Acum era nevoie să operez doar cu ceea ce rămăsese ca să nu mă fac de cacao în fața lumii. Deci, de fapt, ceea ce încercasem eu să controlez se dusese pe pustii și acum trebuia să mă descurc cum pot. Iar ca și colac peste pupăză totul se petrecea, sau trebuie să se petreacă într-un tunel, sau tub. Păpușa avea să iasă să performeze în capătul tubului către scenă, despuiată de toate accesoriile gândite de regizorul și creatorul care eram eu!

Fată, ai la ce te gândi!!! Două vise grele dintr-o lovitură!

Cum zic ăștia pe Fb: Paște fericit prietenilor catolici!