Da, pentru că sunt home alone, deși în vacanță și pentru motivul că am avut un vis foarte intens, mă bucur că s-au așezat lucrurile astfel ca să pot scrie și aici. Să dau cumva un semn mie- obiectivat -despre mine și stările mele.
Poate și ție. Nu știu dacă te interesează, deși pot presupune că da.
Am devenit la fel de serioasă ca și pisica mea de acasă care nu zâmbeste niciodată.
Chestia cu bucuria se menține chiar și acum după atâta timp. Nu mă pot bucura. Nu înțeleg de ce.
Sunt lipsită de bucurie și entuziasm. Fac lucruri pentru că am simțul datoriei foarte acut, dar sunt cumva în afara lor. Mă bucură doar într-un fel de silent voice cînd fac chestii manuale. Gătesc dacă e nevoie dar nu mi place.
Am așteptat să vin aici să mă odihnesc dar acum vreau să plec. Nu-mi găsesc locul. Sunt într-un fel de cameră de așteptare pentru ceva ce va să vină să mă fericească dar ȘTIU perfect că dacă nu mă pot bucura acum, n-o voi face nici atunci.
Am avut un vis cu tine azi noapte. Frumos de tot și cald. Cu multă iubire, expresia perfectă a unei realități de multe ori ocultată de careva din noi. Știm noi care. Apoi m-am trezit brusc în dimineața zilei de 17 august la ora 11.11 minute. Numerele mele care mă urmăresc pretutindeni.
Algoritmul existențial personal în care se petrec lucruri după un cod tainic necunoscut mie, exact ca în A beautiful mind pe care l-am revăzut zilele trecute.
Mi-a trecut faza cu momentul de urâțenie. Mi s-au făcut complimente și m-au validat suficient, cred.
Cumva mi-e dor și l rog adesea pe God să mi dea câte un semn, indicativ despre tine. Sunt în stare să rabd mult știind că ai fi desprins din orice combinație nocivă pe care am intuit-o mereu. Era cumva toxicitatea aceea prezentă mereu ca un miros sinistru, o otravă pe care am simțit-o constant.
Și să fii sănătos. E tot ce pot să cer mai mult.
În rest le-om duce toate.
semnepesuflet 