Despre

Redactez…ceva mai vechi, se simte după personajele pomenite dar foarte actual cumva- din 2011, oct.9 ora 3.16 min a.m

….lucruri mici si mari, despre valori-cele de mai demult, despre zambet si a sti sa-l folosesti, despre a sti sa spui multumesc si din cand in cand ”la multi ani” cuiva care stii ca- l merita, despre a sti sa raspunzi cand esti intrebat sau provocat si a nu lasa lucrurile sa treneze pentru ca nu te poti decide, si da, a te putea hotari atat in ceea ce e esential cat si ne-esential cum ar fi culoarea unei bluze ( nu piere lumea din asta), despre a asculta muzica (buna) si despre a o lasa sa te modeleze, despre carti si lumea pe care ti-o deschid ele, despre a sti sa scrii in limba ta corect ortografic, si despre liniste care e albastra ca si cerul, despre mirosul toamnei din gradinile arse si despre senzatia gerului de iarna sticlos ce- ti ingheata fiinta obligand-o sa se intoarca catre sine pentru a-si putea gasi caldura, despre a te iubi si pretui si a-ti acorda ce e mai bun(apoi o vor face si altii), despre a ignora idiotii si a le zambi superior, despre mirosul de Chanel 5 si despre cutia cu bijuterii (fara aur si Cartier neaparat) ce te asteapta cuminti dimineata si despre draperia care lasa cerul la vedere tot atunci pentru o noua zi,  cand te trezesti somnoros, despre prietena unui prieten de-al tau care face paine de casa si iubeste aluatul,  despre prieteni si pahare de vin baute impreuna si despre acea comuniune speciala intre voi, despre priviri intelegatoare si tacite in suferinta, despre semnificatia cuvantului ”dor”, despre cei care pleaca dintre noi si despre urma ramasa in suflet,despre lucrurile nespuse care dor altfel decat cuvantul ”dor”, despre alchimia secreta si nestiuta a coltisorului tau preferat din casa alcatuita din lucruri ce nu inseamna nimic pt altii – ce frumos sa ti vorbeasca doar tie…despre toate acestea in contrast izbitor cu:
stirile de la ora 17.00 si nebunia de la TV, Elena Udrea si Daniela Crudu, despre ultimul tip de Iphone fara care imi dau obstescul sfarsit daca nu-l am si apoi nu l stiu folosi, despre cum sa fiu VIP cand n-am nici o calitate esentiala pentru asta dar nici nu mi trebuie,  despre cum sa fiu vazut altfel decat gaunos cum ma presimt, despre mall-uri si haine inseriate multe si colorate, depre galagia de pretutindeni si despre obligativitatea de a ma distra in week- end ca am muncit toata saptamana, despre concedii exotice si poze demonstrative pe facebook ca eu sunt cel mai tare, despre muschi si lipsa de creier, despre silicoane si fake, despre cine as putea fi daca m-as asculta mai des si nu m-as cauta la party-uri tematice, intorcandu-ma mai trist decat cu identitatea imprumutata, despre comunicare si neputinta de-a o face real, despre dorinta si frica , despre frica de patul lui Procust unde ma asez oricum singur si fara nici un ajutor…despre exterior si atat de putin interior…