Pe mine mă șochează lucrurile contradictorii aflate între imagine și realitate, intenție și acțiune și alte asemenea.
Mi se pare cumva bizar, că o aparență care îți este servită, nu contează situația, o iei de bună, fără să ți pui nici cea mai mică dilemă/problemă că poate ascunde fix realul trucat și mușamalizat, agrementat și asezonat după placul EX tern
Am devenit de mult extrem de susceptibilă la orice tip de livrare a unor imagini ce par cumva artificiale sau contrafăcute. Dar apoi stau și mă gândesc că poate acei oameni de aceea se pozează așa sau agrează acea manieră de imortalizare pentru că ei înșiși sunt artificiali… sau nu asta- că doresc neapărat, ci că efectiv nu-și dau drumul, ei înșiși.
„Scrieți numele în apă cu sare și în viața te se vor întâmpla minuni” – ascult aseară pe youtube într-un playlist fără nici o legătură cu punctul de la care pornisem în audiție. „Este o metodă foarte simplă care ți va schimba viața, pe care o poți împărtăși prietenilor și familiei tale! Dar nu uita să dai like și subscribe pentru a fi la curent cu noutățile canalului nostru!”
Hai serios? mi se pare un contrast izbitor între intenție și acțiune. Sfaturi spirituale combinate cu alchimia rețelelor de socializare.
Îmi dă de gândit. Aș vrea să am o revelație în care God să-mi transmită să-i dau like și subscribe. Chestia e că i-am dat demult și nu știu dacă și-a mărit simțitor canalul datorită inițiativei mele.
Aberez probabil. În fine, am luat de patru zile o ghioacă mică de pisică ca să-i țină de urât mofturoasei mele mari cînd sunt plecată pentru mai mult timp.
Vara asta am urmărit-o pe o cameră și ea nu mă vedea. De cea mare, zic.
Îmi auzea doar vocea care-i făcea declarații și din drag mai rădea cîte o palmă camerei neștiind cu siguranță ce se petrece. Fata care a venit să aibă grijă de ea o ridica mereu. Camera, nu pisica.
Am realizat că e o pisică singură, așa că acum când m-am întors am decis să mi duc ideea la bun sfârșit.
Un mâț mic pentru tovărășie. Mâța, de fapt, mică este șchioapă de un picioruș. Așa s-a născut. Este foarte jucăușă, iubitoare și vioaie. O bucurie cu blană colorată. Asta mare n-o bagă în seamă, încă. O studiază constant dar e rezervată. Nu se lasă ușor. E matură și prețioasă. Cred că se vor înțelege finalmente dar trebuie avut răbdare. I-am băgat pe altcineva pe teritoriu. Să-mi fie rușine!
Mă doare să o văd cum țopăie cu cele 3 piciorușe bune și cel de-al patrulea incomplet. Dar apoi mă gândesc că așa s a născut și nu știe cum e să țopăi cu patru picioare. Ea e fericită că țopăie și cu alea trei. Tare mi-e dragă. Mi se pare metafora perfectă pentru gândurile mele.
Ce am sau nu am în plus? Pot fi fericită cu ce am? Sau cu ce n-am?
Cineva din exteriorul meu mă vede cam la fel cum mă uit eu la Nata…poate să-i fie milă de mine, să se înduioșeze sau să mă compătimească.
Habar n-am. Așa m-am născut. Sunt fericită așa cum știu și pot. Când sunt. Acum sunt. Pisica asta mi-a schimbat tot vibe-ul bad.
Like, subscribe sau follow life. As it is. Acum și pururea și-n vecii vecilor amin!
semnepesuflet 