Nu-ți fie teamă pentru noi, ne vom regăsi, nu vreau să- ți fie greu, nici mie, mai avem multe de trăit, știu.
Nu mi-ai fost ”repartizat” aiurea, nici eu ție. O să fim bine și cu adevărat în suflete de copil, poate puțin porcoși, dar who cares?
Știu că scurtezi spre despărțire momentele petrecute cu mine…știu și de ce, nu-ți port pică.
Te pricep, te înțeleg și te iubesc. Am vitalitate, așa cum ai spus, pot duce asta- nu vreau să fiu rănită, atât tot. De asta mi-e mie cel mai teamă.
Încă sunt aici, la distanță mică de tine, de mâine distanța fizică va crește ușor, dar cea invizibilă-dimpotrivă! Stai centrat pe intuiție și suflet și ne regăsim oricând.
Oricând.Oricând.
Și când era tăcere te știam lângă mine. Știu că n-ai plecat niciodată cu adevărat. Te port în ochii minții cu chip și trup drag mie, te conduc cu mintea prin casa pe care acum o pot imagina mai ușor la fel cum îmi pot imagina somnul tău sau farfuria, sau cum ”rulezi” tainic prin casa ta.
Lucruri pe care le atingi și-ți poartă amprenta, la fel cum o port și eu, acum proaspătă, dar și cea fosilizată pe suflet de atata vreme.
Nu-ți fie rău, fie-ți bine!!!E iubire. E gând și este trăire. O avere. Mai mult decât alții vor avea vreodată.
semnepesuflet 