E mai. 2 mai. O lună a trecut de la drumul meu încolo. De acum începe măsurarea timpului ca de atâtea alte dăți. Mă pricep la asta. Face parte din profesia mea treaba asta cu măsuratul.
Am fost prinsă toată ziua și acum spre după masă m-am liniștit. M-am așezat în pat cu un pahar de vin și biscuiți. N-am prea mâncat cine știe că n-am apucat să-mi fac. Tot pe fugă, tot în urmă. Am mers acum câteva momente să-mi reumplu paharul. De la geamul bucătăriei se vede un mic parc, plin de verdeață. O curticică veselă cu soare și pomi.
Trântiți pe iarbă doi tineri. El deasupra ei, stând cumva în genunchi, o săruta non stop, aplecat. Nu s-au gândit defel că dacă ei nu văd pe nimeni, alții/eu îi pot vedea pe ei. Mi-am luat vinul, biscuiții și am stat și m-am uitat la ei ca la un film.
Sincer, nu-mi amintesc de când n-am mai văzut așa ceva.
Ea mai protesta, îl mai împingea, apoi se agăța cu brațele de gâtul lui și-l săruta și ea. Mișcarea a durat vreo cincisprezece minute dacă nu mai mult. Probabil își spuneau ceva între timp, între săruturi, dar pentru mine era strict un film mut de dragoste cu doi tineri fragezi care încearcă iubirea ca marea cu degetul.
Treaba era foarte clară că e așa pentru că nu exista pic de disimulare. Se simțea felul natural de a acționa ca atunci când ești îndrăgostit. O forță vitală, autentică, necenzurată de nici o normă stupidă impusă de noi, adulții perfecți și deștepți care am uitat de noi și ne prefacem că totul e bine, zen, senin și cool. Și care suntem mari maeștri la a ne minți și a ne amăgi, de parcă viața nu ne-ar aparține să putem decide.
Mi-au dat lacrimile pentru că mi-am amintit senzația la perfecție. Totul e posibil, munții sunt făcuți ca să fie dărâmați, sau după caz, mutați, apele trecute fără frica că te uzi și inima saltă și se bucură la vederea celuilalt ca o continuare a ta. Viață în stare pură.
S-au ridicat, el a curățat-o- era înalt, slab cu un tricou negru pe care scria ceva, cu o claie de păr și perciunii rași. Ea era mică cu piele albă și maieu scurt care lăsa mijlocul la vedere, păr lung brunet, trăsături drăgălașe. A proptit-o cu mâinile desfăcute pe peretele unui garaj și săruturile au continuat. La un moment dat s-au desprins, ea s-a scuturat cumva a răsfăț dând din mâini într-un limbaj codificat, înțeles doar de ei. După niște minime insistențe, s-a săltat ușor iar el a cuprins-o în brațe, cu picioarele petrecute în jurul mijlocului. A proptit-o iar cu spatele de garaj- normal zice adultul cinic din mine- i-o fi greu la săracu’ – și seria de pupături a continuat.
Era iubire. Nici o mișcare deplasată sau indecentă, nici o mână pusă în locuri așa zis interzise, nimic vulgar. Pur, curat, vital, săruturi, înecarea celuilalt în ființa iubită. Mi-am băut vinul cu ochii la ei.
La un moment dat s-au desprins, ea i-a făcut ceva semn să se îndepărteze sau să se întoarcă și s-a retras într-un colț al parcului unde și- a dat jos pantalonii și s-a așezat pup- cum zicea bunica- să facă pipi. M-a înfundat râsul. Viață netrucată, naturală până în vârful unghiilor.
S-a ridicat brusc, nici nu m-am prins dacă avea chiloți, s-a văzut curba sensibilă a fundului și parte generoasă din abdomen în timp ce-și trăgea cu grabă pantalonii. S-a oprit la băncuța unde el stătea în picioare cu o țigară pe care o fuma cu o mină foarte serioasă. Și-a dat jos flanela gri și i-a dat-o lui după ce a scuturat firele de iarbă. De data asta a fost rândul lui să meargă în colțișorul ascuns și întors cu spatele către geamuri pesemne că s-a ușurat, liniștit, într-o mână cu țigara aprinsă.
S-au echipat și au plecat. O clipă de iubire din misterul infinit al Universului alcătuit din iubirea lui Dumnezeu. Per me. Per te. Per il amore vero.
semnepesuflet 